duminică, 28 august 2011

Cine sunt eu?




Cine sunt eu in jungla de oameni ce nu au un drum,
Si-si canta povestea, in soapta, aici si acum?
Cine sunt eu in oastea de sclavi pusi la zid,
Ce vor cu ardoare o viata lipsita de vid?

Cine sunt eu cand negrul negreste mai tare,
Iar rana fiintei umane se umple cu sare?
Cine sunt eu in lumea de caini ce asteapta sa muste?
Si in razboiul crunt in care toti vor sa-mpuste?


Cine sunt eu cand oamenii se tem sa existe,
Beau apa, n-au somn, si de-abia mai pot sa reziste…
Nimicul si nimeni au grija de noi,
Odata am fost plini, acum suntem goi.

Cine sunt eu in turma de oi ratacita pe munte,
Ce merge atent, dar  nu are punte…
Sa treaca…de la urat la mai frumos
Si sa invinga lumea care e pe dos?

Cine sunt eu fara un dram de iubire?
O flacara-n vant fara strop de traire.
Cine sunt eu cu inima calcata-n picioare?
Doar o carte frumoasa…pierduta-n uitare.

Cine sunt eu fara scut cu sabia scoasa?
Sunt doar un navod bun, ce nu are plasa.
Cine sunt eu, cand toti vin dar pleaca?
Un fluviu fara nume ce curge lin, dar seaca.

Cine sunt eu, daca nu am semeni ca mine?
Un simplu roi de muste si nu de albine.
Cine sunt eu cand inima mea abia mai respira?
Pe jos e intinsa si pe spini ea se-nsira.

marți, 23 august 2011

Suflet incomplet…





De rupi o raza dintr-un soare,
De scurgi apa dintr-o mare,
Smulgi dintr-un suflet plin magie
Si-l impiedici sa mai fie!

Nu-I dai voie sa traiasca,
Il opresti sa mai iubeasca,
Va muri treptat in chin…
Se va umple de venin.

De rupi o foaie dintr-o carte,
De lasi intregul fara parte,
Impusti un suflet ce-ar fi devenit candva
Esenta lumii si a ta.

De scrii o fraza fara punct,
De nu dai forma unui gand,
Pierzi fericirea, ce c-un scurt oftat…
Intr-o clipita’ ai alungat.


miercuri, 3 august 2011

O viata avem




O viata avem

O viata-avem si e prea scurta sa o irosim
Si chiar de-i grea, din plin sa vrem sa o traim
Niciun efort in plus n-ar fi-n zadar
De n-am face nimic ar fi bizar.

Caci fericirea noastra-ntreaga, merita un dram de pasiune
Si nu e greu, dar nici gresit sa renuntam la ratiune.
Dar nu mereu, ci doar atunci cand totul e banal si monoton
Cand golul vine brusc si vrem s-alunecam in abandon.

O viata-avem si e pacat sa o lasam sa piara
S-o umplem cu senzatii inainte sa dispara
Sa radem, sa muncim, sa ne distram
Si tot ce-i bun din viata sa luam.

S-avem puterea de-a zambi in clipe grele
Sa trecem peste toate cele rele
Sa fim cu totii impacati cu sine
In goana noastra dupa bine.

O viata aveam si trebuie sa-i dam un sens
Doar sa gustam din toate si sa traim intens
Caci ce e rau ne face mai puternici
Ne da o-nvatatura, sa devenim statornici.