Aiurea în tramvai

             Îmi șifonez așteptările, dau pe gât 2 pahare cu tărie de caracter și merg să iau o apă de gură...de fapt o gură de apă. Urmează clipe grele, le-am suit pe cântar și abia le voi duce. Nu-mi rămâne decât să n-am nimic de pierdut...și yey...chiar n-am nimic de pierdut. Viața e frumoasă, sunt de acord....dar nu-i văd frumusețea. Și cât de absurd vorbesc...

           Aș face plimbări în sus, mătănii pe fier rece, infuzii cu răbdare..doar să fi fost altfel, dar n-a fost altfel...ci așa! Producția de gânduri pe secundă devine covârșitoare. Mi-aș da și ochelarii jos să nu mai văd cât e de importantă miza.

          Ascund pe furiș bilele cu dezamăgiri pe care le-am strâns ...ca să nu mă-mpiedic de ele. Sunt bile care m-au costat timp, care m-au costat lacrimi, care m-au costat bani și care m-au schimbat. Sunt bile negre. Lustruiesc încântată bilele cu bucurii, satisfacții, fericire...sunt bile albe, dar parcă prea puține.

         Retorica vieții mă fascinează și azi... mă va speria și mâine. Nu mai disting între oameni și câini și-ncep să cred că e fundamental.

        “Aiurea în tramvai” era o expresie pe care n-o-nțelegeam nici în ruptul capului ...mă-ntrebam de ce aiurea și de ce-n tramvai? Acum face tot sensul…sunt lucruri, sunt oameni, sunt întâmplări care n-au niciun sens. Și atunci?... Și atunci îmi dau peste cap planurile și ma fac să trăiesc “aiurea în tramvai”.

 

Triciclidiu, o anomalie a naturii!

         Triciclidiu mergea adesea  la meciuri cu spice de grâu în buzunare, căci venea cu salopeta cu care fusese la seceriș. Iubea spirtierele, dar avea ghinionul să-i bubuie în nas ori de câte ori le testa în magazine. Avea o bicicletă cu o singură spiță pentru că celelalte îi picaseră rând pe rând și adora să se plimbe cu ea prin pădurea deasă. La interviuri purta mustață falsă pentru a fi mai sobru și avu chiar ghinionul să-i rămână lipită pe mâna doamnei de la HR atunci când încerca sa i-o sărute.

        În mijloacele de transport în comun nu composta niciodata biletul, avea el însuși un briceag cu care il găurea după ce depista modelul de la ceilalți călători. Nu era un tip perfect, dar era perfectibil. Nu lua nimic fără proces verbal de predare-primire...chiar pentru rufele pe care i le spăla soția întocmea un astfel de document. Era un tip foarte calculat, calcula și de câte ori își trece zilnic mâinile prin păr cu toate că era chel.

        Îi plăcea să facă haz de necaz, râdea la înmormântări și zâmbea de fiecare dată când vreun necaz se abătea asupra celor dragi. Era o persoană deosebit de îngrijită, își tundea zilnic părul din nas, din urechi și de pe încheieturile degetelor și se spăla pe dinți înainte de masă, după masă dar și în timpul mesei de două ori. Mesteca gumă chiar și în somn pentru a avea o respirație proaspătă.

      Avea fobie de microbi așa încât își dezinfecta cu spirt țigările înainte să fumeze. Se spăla pe mâini chiar și înainte să se spele pe mâini pentru a nu intra în contact cu microbii apei. Și pentru că ura apa minerală pentru că era minerală, scotea cu lingurița fiecare bula și bob de acid înainte să bea.