Injectează-mi
în vene fiole de determinare și ia-mi resturile de suficiență pe
care le găsești în sânge!! Ajută-mă să înțeleg prezentul și
scoate-mi din cap fantasmele viitorului! Împușcă-mă în cap dacă
mă vezi plângînd...cu gloanțe oarbe... ca să mă sperii doar.
Vino noaptea când
mă găsesc dormind și fură-mi visele urâte. Aruncă-mi coșul cu
rutină care mi se umple zilnic și dă-mi stropii de inedit pe care
mi i-ai promis!!
Vreau să
mă-nveți să știu, să mă-nveți să caut!! Vreau să m-ajuți să
spun, să m-ajuți să cer!! Vreau să mă faci să vreau, să mă
faci să pot!!
Și udă-mă cu
apă când vezi că sunt uscată și pune-mi muzică de vezi că nu am
ritm!! Vorbește-mi dacă mă vezi că tac, ascultă-mă când spun
prea mult ș-adu-mi aminte când mă vezi că uit!!
Nu-mi reproșa
nimic, nu mă privi de sus și nu mai râde când e grav!!! Dă-mi
din curajul tău și nu-mi cere nimic pe el...și dă-mi și frica
ta, dar spune-mi tu când să o manifest!!
Nu aștepta să-ti
mulțumesc, să-ți fac statui sau să îngenunchiez...nu pune gard
în jurul meu și ia-l pe cel ce l-am pus eu!!!
Fă-mi ceai de
dimineață și obligă-mă să mănânc din entuziasmul de care
mi-ai vorbit!! Aruncă-mi hainele care nu-ți plac...și dacă rămân
dezbrăcată, cumpara-mi altele!!
Calmează-mă
când vezi că sunt nervoasă, zâmbește și nu mă lăsa să plec!!
Înțelege orgoliul meu rănit, acceptă-mi isteria și vezi
dincolo de ele!!
Alungă-mi
neîncrederea și fă-mă să încerc...și dă-mi idei...și aripi,
dar și pământ pe sub picioare!!! Și ai răbdare, nu încerca să
pleci...fă toate astea și va fi bine!!!
E monologul meu...
vorbesc eu singură cu mine...c-așa de multe imperații nu și-ar
găsi ecou la nimeni!!!