...încă mai stric cerneala scriind clasic...pe agende, carnețele, foi, papiruși. Hectare de tipărituri ce-mi poartă scrisul leneș. Îmi recompun sfertul de secol pe bază de notițe care mă povestesc si mă descriu. Poezii hilare de la 14 ani, impresii și senzații povestite stângaci, rețeta de zacuscă reinterpretată pentru mama de ziua ei, Jurnalul lui Nică cel modern (adică eu), eseuri "post-moderniste" la care doar eu mă pricepeam... eu și prietena mea de trăznăi "Pișcoțel", cine stie, cunoaște!
Pentru ea scriu acum...pentru că felicitări și pentru că "bravo".
De la "Compasul nu atât al Gigicăi cât al Fanei", o invenție izbutită pentru toți cititorii ei, adică eu și ea în toate ipostazele noastre, voi merge mâine la o lansare de carte serioasă și adevărată.
Habar nu am ce esențe existențiale gâdilă "Că și așa ...că doar nu...", dar abia abia aștept să aflu. Iată:
Talentul se descoperă în glumă și până la o realizare ca asta...nu e decât un pas, un pas și câteva eforturi... reușite!
Felicitări, dragă Cristina și multă baftă!
