E mult de-atunci…a mai trecut o vară,
Arunc haina pe mine şi mă îndrept spre
gară.
Al împlinirii tren să iau şi să ajung cu
bine
Nu voi mai sta aici, nu ma împac cu mine!
E mult de-atunci, am mai luat in greutate
Nu mai mananc deloc, dar am un gram de
răutate
E doar uman, e rod al timpului ce trece.
Să suferi uneori şi să devii mai rece.
E mult de-atunci…mi s-a-nvechit şi gândul
La coada fericirii stând şi aşteptându-mi
rândul
Şi m-am schimbat prea mult, căci din nimic
am devenit ceva
Dar nu regret o clipă că am ales aşa.
E mult de-atunci şi parcă nici nu-mi pasă
Că toate cele bune vin şi îndelung mă lasă.
E legea firii să te urci şi să ajungi
trântit pe jos
Dar e util să te ridici şi să trăieşti
frumos.
