Precum sunt intrările, așa vor fi și ieșirile (din zile)... bune sau reci, umede, roz, sumbre, vesele, șifonate, curoajoase sau blegi, neobrăzate...și mă refer la dimineți și la seri!
Intrăm în fiecare zi pe ușa unei dimineți și ține de o decizie personală dacă mâncăm porția zilnică de plictiseală sfătoasă în fața unei cafele cu gust de jeg, dacă ne plângem că-i vinul prea vechi, icrele prea negre în fața cuiva care n-a avut vreodată chiloții altfel decât găuriți sau dacă inhalăm mirosul puturos de bere acră ce ni se furnizează uneori. Nimic ieftin și din plin, afară, poate de ginul obținut pe cale sintetică! Dar ce ziceți despre rutină, frică, batranete, boala, depresie?
Pe măsură ce îmbătrânești, dacă inima ti se revoltă de lipsa de confort, de lipsuri in general, de oameni care te trădează, de snobism, de săpunul grunjos, de țigările care te conduc către moarte, de mâncarea cu gustul ei ciudat și grețos, de copiii maturizați înainte de vreme, de nedreptate sau de bătaie de joc....nu este oare un semn că nu asta este ordinea firească a lucrurilor?
Și dacă nu este ordinea firească a lucrurilor, ce-ar fi să nu-i mai criticam pe cei care "caută absolutul chiar de la volanului Mercedesului", să nu mai fim mărginiți și să iubim frumosul, să simțim emoția incomparabilă din fața oricărui fir de iarbă începând chiar de dimineață.
De voi ajunge o doamnă respectabilă cu părul ca fânul, cu praf în ridurile de pe obraji...îmi voi fi dorit dimineți colorate, zgomotoase, diferite, aiurea... dar ale mele...pentru că le-am ales, nu că mi-au fost impuse....că am suportat mizeria în numele unei idei, ca mi-am ascultat instinctele si ca mi-am respectat nevoile in fiecare dimineata.... chiar daca asta nu-mi va fi servit la nimic deseori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu