Despre un om pe dos

          Triciclidiu Burniță era un familist convins…avea 2 soții de care divorțase cu ani buni în urmă și 3 copii pe care îi dăduse în plasament. Oricât de sacră i s-ar fi părut instituția familiei, adora să facă băi de burlăcie în fiecare zi. Avea principii fixe, multe și înalte...om de mare finețe, fire conservatoare și sobră. Era un împătimit al meciurilor de fotbal…își chema prietenii acasă când se difuzau partide importante și se uitau la filme în timpul meciului.

           Avea darul vorbirii, îl primise de la bunica de ziua lui însă nu era o fire prea comunicativă. Avea o regulă pe care o numea el “regula de aur” aceea de a nu-ntârzia niciodată, însă o încălca tot timpul. Ajungea la serviciu după ora prânzului și fiind ora mesei, mergea direct să mănânce. Colegii îl admirau pentru curajul său de a sfida conducerea, însă a doua zi fu concediat. Avea un mic depozit bancar la BCR cu care-și putea asigura liniștit traiul 2 zile. În a 3-a zi începu disperat să-și caute de lucru.

          Era șofer de meserie. Condusul a fost întotdeauna pasiunea lui chiar dacă nu avea permis de conducere. Merse la câteva interviuri, însă norocul nu-i surâse. Îi veni îndată ideea unei reconversii profesionale și se gândi mai cu seamă să devină chestor. Fusese visul său de când era mic. Aspecte de patrimoniu și control financiar îl preocupau tot timpul, mai ales seara când se-ntorcea turtă de la păcănele. Zis și făcut! Merse la unchiul său care era perfect..hâc..prefect… în județul Argeș și-l făcu chestor la Bistrița Năsaud. Era mai dificil cu naveta, căci Triciclidiu era din București, dar n-a fost o problemă la început, în prima zi. Ulterior a-nceput să resimtă oboseala. Mergea cu mașina sa personală, a unui prieten și reușea să ajungă la Bistrița în timp record, fără vreo pauză sau vreun popas. Se îndopa cu cafea ca să-l țină treaz, cu toate că în loc de cafea punea griș, fiind alergic la cafea.Când ajungea însă la serviciu adormea. Când se trezea trebuia să o ia din nou către București.