duminică, 14 septembrie 2014

despre EL


     ...ce-i cu acest EL cenușiu, apatic, hilar, cu nasul in pământ, hărțuit de griji, cârpăcit?  

     A ieșit cu bună știință din miezul unor lucruri pe motiv că mâzga realității îi roade zâmbetul, speranța, visul, entuziasmul, iluzia și cheful pentru acele lucruri.

      Același EL ajunge să fie dat cu coatele din fața succesului pentru că este o fire deprimată și deci deprimantă. Și cine-ar vrea să aibă de-a face cu EL, omul acesta incapabil să țină minte că viața e o luptă, e un test și nu o ocazie de a-ți șterge mucii în oamenii-batistă de lângă tine?

      Tânăr doar din punct de vedere aritmetic...și în rest, bătrân...EL a uitat ce-nseamnă să fii copil, ce-nseamnă un soare, o bucurie, un joc...


Poartă o pălărie de sub care nu a învățat încă să privească oamenii și lucrurile...
Nu se imaginează decât mestecând într-o troacă cu bani care acum e goală!
Nu are un vis pe care să-l preschimbe-n plan și niciun aparat de ras...umblă așa neras și palid, buhăit...


Cine-i acest EL pierdut de el însuși și negăsit de nimeni? E omul zilelor noastre, însingurat, rătăcit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu