Jurnalul lui Nică cel tehnologic

             Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la zilele fără facebook, la casa părintească fără Internet, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară să prindem semnal radio de să crape mâţele de ciudă, la prichiciul vetrei cel humuit pe care aș fi stat cu laptopul Apple în brațe să văd ce mai e nou pe http://www.digipedia.ro/ , emag și pe fashiondays, la cuptiorul cel afumat pe care-mi doream să-l substitui cu un aragaz Bosch și la alte jocuri şi jucării lipsite de hazul tehnologiei, parcă-mi saltă şi acum inima de dezgust.

            Dragi mi-erau tata şi mama, dar mai dragi mi-ar fi fost daca-mi luau Iphone 5 să moară de ciudă fraţii şi surorile şi băieţii satului, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam la săniuş. Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, black friday-urile şi toate zilele porților deschise, la care aș fi luat parte cu cea mai mare însufleţire pentru a prinde reduceri și vouchere cadou.

          Când mama nu mai putea de obosită şi se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieţii ne strângeam la un Fifa clasic de ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la pădure, îngheţat de frig şi plin de promoroacă, noi îl spăriam cu sunetele infernale ale PlayStation-ului. Şi el, cât era de ostenit, ni-l stingea și ne trimitea la culcare. Iar după ce se aprindea opaiţul, noi scoteam tabletele de prin ocniţe şi cotruţă şi le flocăiam şi le şmotream dinaintea lui până pierdeam conexiunea.

          Mama... în vremea copilăriei mele era plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte: şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când visam să ajung web developer la Adobe și sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Steve Jobs și Mark Zuckerberg am deprins-o, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău.

       Iaca...așa eram eu ...un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti...un copil ce visa neprihănit la urba bucureșteană, la malluri, la gadget-uri, la mașini și cai putere, la târgul de carte Gaudeamus...aa, ba nu...la asta nu.

Vizită la O(ri)ficiul Penal Român!

"-Buna ziua, aș vrea să ridic un colet!
-Poftim??!!!"

...de parcă ceream antigel la carmangerie, atât de stupefiată părea ghișeista!
 ...după 20 de minute de așteptare la o coadă interminabilă la care mă înșiram doar eu și nervii mei căzuți pe linoleum-ul găurit, grăiește:
- aveți aviz?
- nu
- o clipă!
...o clipă înseamnă 15 minute în care "doamna" tasta, tasta, tasta...ca și cum și-ar fi scris memoriile de față cu mine "Memoriile unei ghișe-iste".

        Tastele "magnetofonului" antichizat cu rol de PC îmi asurzeau urechile. Nu mai intrasem într-un oficiu poștal din copilărie și nimic nu pare schimbat! Timbrele încă se lipesc cu scuipat, manșetele sacoului încă se mânjesc cu indigo din vremea lui Constantin Brâncoveanu, iar dinții funcționarei nu par să-i mai mobileze gura.

       A frământat minute bune chitanțe, avize, bordero-uri, facturi, a iscălit tacticos pe fiecare hârtie de culoare verde...și erau vreo 4 și în sfârșit: "2 secunde și primiți și coletul" ( 2 sec= 7 min), căci nenea care aducea coletele, coleg de generație cu Moș Crăciun trebuia să respecte și el procedurile birocratice care se impuneau ( semnături, ștampilări, etc).

       Am fost surprinsă că la doar o oră de stat singură cu agilii funcționari ai Poștei Române puteam să plec fericită cu coletul la purtător, dar ce să vezi...nu era al meu!...am revenit, însă își încheiau programul, să revin mâine!! Serios?!!!
...și cât am apreciat efortul de a sta peste program pentru a-mi "localiza" coletul. Bărbia i se cuibărise confortabil în gușă și "haideți să vedem unde s-a strecurat greșeala". Greșeala nu se strecurase, ci mintea ei se strecurase pe ușă afară în momentul când citea numele de pe buletinul meu.

 Dar totul e bine când se termină cu bine...

Concluzii despre femei!

Ce este femeia?

"un zâmbet între dantele și fard"?...

un abțibild ce se lipește de...bărbat(i)?

o zi din calendarul chinezesc?

o măsea dureroasă de minte stralucită?

un sfârc dezgolit...carnea din buze...sau mama?

 Să privim în istorie...

• Napoleon Bonaparte s-a căsătorit la 26 de ani cu o văduvă cu 6 ani mai mare ca el, după o logodnă de 2 săptămâni. La 2 zile după nuntă, a cucerit cu succes Italia.
  

Concluzie: femeile = succesul din spatele bărbatilor.

• Constantin Brâncuși a găzduit în patul primitiv din locuința sa precară nume precum: Margit Pogany, Léonie Ricou, Baronesa Renée Irana Frachon, Agnes Ernst Meyer, pictorita Sonia Terk-Delaunay, Eileen Lane, Irina Codreanu, Miliţa Petraşcu, Sanda Kessel, Margareta Cosăceanu. Atrase ca fluturii de lampă, le-a fost amant și doar atât.
  

Concluzie: femeile = cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai muze.

• Albert Einstein, celebru pentru spiritul său aventurier neobosit. Cele 2 căsnicii ale sale au reprezentat fundalul perfect pentru zecile de aventuri extra-conjugale practicate până după pragul bătrâneții. Căsătorit cu o verișoară de-a sa Elsa, Einstein s-a indragostit de fiica acesteia. În același timp marele geniu nu s-a putut priva de plăcerile oferite de secretara sa Helen Dukas sau de ale bibliotecarei de la Universitatea Princeton, Johanna Fantova.

Concluzie: cu cât femeile sunt înșelate mai des, cu atât teoria relativității se aprofundează mai mult!

•   Mahatma Gandhi  îşi batea soţia în mod obişnuit, de asemenea i-a refuzat acesteia viața sexuală timp de zeci de ani, iar în timp ce tatal său își dădea duhul la etaj, acesta făcea sex la parter. Atitudinea moderată a lui Mahatma Gandhi în problema scindării subcontinentului indian în două state,India și Pakistan a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează.

Concluzie: pe cât sunt de chinuite femeile în timpul vieții, pe atât e mai fatal pentru bărbați la timpul morții. 

• Pele, marele fotbalist brazilian, supranumit Diamantul Negru a divortat de 2 ori, o dată de cântăreața de gospel Assiria Lemos,  și apoi de cântăreața Rosimeri Cholbi. Cariera tumultoasă și roditoare a acestei legende le-au determinat pe soțiile lui să pună punct căsniciei.
  Concluzie: cu cât femeile pleacă, cu atât "golurile" sunt mai profunde !

faptul de a...fi unic!

"Nimeni altul nu mai e ca mine"
"Fiecare dintre noi este unic"
...3, 2, 1....:-))))))).....
Am început să râd pentru că despre asta este vorba....despre...
1) Râs

dar si despre....
2) Căscat

3) Alăptare

 4) Sărut

5) Sex

6) Sex în grup

7) Fumat

8) Băutură

9) Rugăciune

și nu în ultimul rând despre
10).....faptul că nu trebuia să râd la început...e adevărat că suntem unici, dar nu prin ceea ce facem...ci prin CUM facem!

Emotie de toamna

      

             Stropii de pesimism cu care adorm seara îmbrățișată se preschimbă în optimismul naiv de dimineață.

            Mă arunc zglobie în mijloacele de transport, observ chipurile oamenilor încă proaspete la prima oră... și fixez de departe o siluetă feminină care-mi place. Mă întreb cu cât este ea mai fericită ca mine și ce face în plus pentru asta? Are mai mult noroc? Muncește mai mult? Merge ea către oportunități sau oportunitățile merg către ea? Sunt întrebări la care nu aflu un răspuns…Rămân cu grame de curiozități nesatisfăcute de la prima ora. Ajung la muncă…și traversez invariabil un ciclu de 9 ore mai dificil sau mai puțin dificil, mai frumos sau mai anost…apoi mă contopesc iarași cu transportul în comun și-ncerc inebunita s-ajung acasă. Gândul că nu m-așteaptă nimeni mă poartă  pe la vreo terasă, pe la vreo vitrină, pe la vreun spectacol…si fremătând impresii ajung acasă mai veselă sau mai tristă, după caz…Așa se scurge algoritmic timpul…fără nimic major, atipic sau interesant.

Sunt...

Sunt zile in care mai bine plangi, sunt nopti in care lasa tavanul sa-ti fie carte de rasfoit cu privirea. Sunt ani pe care sa-I arunci, nu-I da cuiva sa-i umple cu non-sens. Sunt oameni pe care sa-i iubesti, tu insuti esti un om: iubeste-te! Sunt inimi care curg, aduna-le-ntr-o sticla si bea incet din ele. Sunt lucruri noi pe care sa le-ncerci, dar nu-ncerca prea mult ca obosesti, mai ia un loc… priveste-n zare, mai vezi o pasare cum sare sau poate zboara…ca gandul tau neobosit, adoarme-l si pe el…din cand in cand!

Sunt locuri in care ai fost si locuri in care nu vei fi niciodata…alege-ti unul din ele si mergi acolo. Si ai facut imposibilul sa devina posibil. Sunt scopuri pe care le-ai indeplinit si scopuri de care nu vei fi in stare vreodata, vise…multumeste-le ca te tin in priza, iti ofera energie, motivatie sa alergi spre ele si sa le ratezi. Sunt esecuri care-ti rad in fata si ratari care-ti danseaza pe la spate…iar tu nu vei rade si vei dansa alaturi de ele, dar incearca! Succesul nu-ti va bate la usa ca vecinul de bloc, nici tu la usa lui ca nu stii unde sta…dar va veti intalni uneori…intamplator, va veti strange mana si va veti saluta, nu fi umil si nu-cerca sa-I faci pe plac, sunteti egali, il meriti!

Sunt momente… ar fi bine sa fie momente in care sa-ti citesti  carticica de fapte bune si dictionarul stufos cu lucruri mai putin bune, ca…poate conteaza!! Numara minciunile pe care le-ai spus, banii pe care i-ai cheltuit pe droguri, persoanele pe care le-ai inselat, inimile pe care le-ai frant si fa o suma! Apreciaza-te pentru devotament, fasiile de ambitie, de generozitate, bunavointa si fa o suma. Pune < sau > intre cele doua rezultate!...si bea putina apa dupa atata calcul!

Sunt dorinte pentru care faci prea putin…sunt temeri intru care faci prea mult….sunt sentimente pentru care nu faci deloc…ajusteaza masurile si pune-ti dorintele pe podium. Un bob de grau de ti-l doresti fa in asa fel si mergi in lan, culege-l!!! Vorbeste cu temerile tale, nu esti nebun…tipa, fii agresiv si ai o sansa!! Arunca foc peste un sentiment si apoi toarna apa, vezi daca se stinge…si fa ceva de nu!

Sunt spatii in care nu mai e loc si pentru tine…nu te-imbranci acolo! Sunt doruri ce te-apasa, regrete ce te misca, pretentii multe, frustrari in asteptare…call 911, e grav!!

O zi minunata...

       

          Să mă trezescă-o floare gâdilându-mi nasul...să mă salute raza galbenă de soare, să mi se calce rochia, dar nu-n picioare și nu încet...că nu am timp s-aștept! Să beau cafea în companie bună, să-ascult un cântec pe fundal.

         S-aștepte limizina-n față, dar nu la bloc...la vila mea...sa claxoneze-ncet să nu mă panichez. Să plouă lin, să n-am umbrelă când cobor.. să ajung acolo...într-un loc cu armonii depline. Să fac ce-mi place toată ziua, să plec când vreau cu ce mașină îmi aleg. Să fiu surprinsă când a venit seara și să nu adorm. Să-mi spună cineva povești, să cânte pentru mine.

       Să zbor cu parașuta, dar cu picioarele în sus, nu-n jos...să călaresc, dar nu pe cai ci pe cămile prin locuri neștiute mie.

         S-arunc pe panza-n acuarela culori mai calde si mai reci... intr-un tablou pe care să-l numesc...Ceasuri care curg, dar a mai fost pictat..Dali s-ar supăra pe mine!! Voi picta „Altceva”.
          Telefonul sună, răspund și nu aud nimic, iar s-a stricat în timp ce eu visam!!! Aloo...