Forme si culori

         Ce-ar fi daca ar exista caini patrati cu boturi conice...sau aburi verzi... sau bucurii tetragonale inotand in gri? Am crede geometric si am vedea-n culori??

        Ce s-ar intampla daca banii ar fi hexagonali iar frumusetea ar fi neagra? Eu m-as purta la fel, adica mov si aiuristic. Cum m-as mai intrista daca durerea ar fi portocalie si triunghiulara? Raspunsul este simplu si piramidal, nu m-as mai intrista!

        Mananc in forma de V si amestec multicolor in gand visele ce-mi par liniare si de un albastru mineral prea stins.

         As rade daca oamenii ar fi paralelipipedici in nuante de maro fango..m-as gandi c-au mancat prea multa carne circulara si c-au stat prea mult la soare care nici macar n-ar mai fi fost galben.

         As plange daca prietenii mei ar fi in forma de trapezuri inguste, n-ar mai conta nici culoarea lor pentru ca as fugi repede si mult pe o directie de o forma complicata si de nepus in cuvinte.
        As fi surprinsa daca iubitul meu ar gandi in colturi, in nuante de gri fiindca as constientiza instant si rosu ca alegerea mea in forma de romb a reflectat prostia larga si lata.

        As intelege daca vreodata scopurile mele s-ar curba si s-ar ingalbeni de la trecerea necirculara a timpului si ma supara ca sunt asa de intelegatoare. M-as resemna daca usile dreptunghiulare si bej mi s-ar inchide in fata si ma enerveaza ca ma resemnez atat de usor. Aveam convingerea bleumarin ca inchiderea usilor in fata-ti decolorata de dezamagire trebuie luata ca atare, dar nu stiu daca este o idee pastelata prea buna. Usile nu se vor deschide de la sine cu chei ovale sau cu chei crete si albe, dar nici nu ma pot forta octogonal si verde sa le deschid chiar si cu un pret patrat.

         Concluzia cu privire la lumea in forme si-n culori n-o voi trage tocmai eu care n-am forma sau culoare sau tu...care chiar daca esti mare, rotund si rosu ...parca tot n-ai voie sa conchizi pe tema asta atat de vasta...ci va ramane asa... cu punctele mici si negre de suspensie... pe care le iubesc atat de mult...

Somn usor!

      

       MA UIT la vitrine, oameni, strazi, masini si VAD  adieri de vant, aroganta, framantare pentru ca NU SE GASESTE un sens, o coerenta, un progres...apoi mai merg si MA GANDESC LA copilarie, la parinti, la momentele de glorie, la caldura, la Coca-Cola si ma-nseninez, dar constat ca NU AM noroc, un viitor, o piscina, succes si instant MI-AS DORI SA ploua, sa ma bata cineva, sa fac ceva imposibil, sa arunc cu pietre in lucrurile care nu-mi plac, sa ma joc cu obiectivele oamenilor ca si cum ar fi jucariile mele, pentru ca astfel as simti ca SUNT importanta, rezistenta, capabila, in control.

    Si MA MINT SINGURA CREZAND IN tot ce nu e concret, in tot ce nu e aproape, in tot ce nu e al meu pentru ca NU EXISTA certitudini, zane, zmei si balauri, fericire continua. E RIDICOL SI NOCIV sa fii idealist, romantic, naiv, binevoitor pentru ca ai fi doar un Praslea din basme, nici macar voinic si nici macar cu merele de aur, asa ca trezeste-te, du-te la magazin si cumpara-ti niste, realism, pragmatism, ambitie, apoi spala-te pe fata doar cu apa rece pentru ca sapunul te-ar curati si trebuie SA FII MURDAR IN gandire, atitudine, comportament, intentii CA SA realizezi ceva, sa ai satisfactii diverse, concrete, importante, vizibile.

      TREBUIE SA CONSTIENTIZEZI CA nu doar tu asculti muzica, joci sah, iesi cu prietenii, muncesti, razi, citesti, esti fraier sau destept, dar cu siguranta NUMAI TU TE iubesti, cunosti, apreciezi, intelegi, tolerezi...si poate si cainele tau, dar nu prietenii, fanii, rivalii sau colegii tai.

      TREBUIE SA STII o limba straina, culorile de baza, capitalele europene importante, o gluma buna, preturile alimentelor, sa scrii corect, sa-ti tragi sacoul pe langa corp cat de sarmant poti, sa te prefaci ca intelegi lucrurile pe care nu le intelegi, sa pari misterios si sa ai un ras molipsitor si deja esti pe drumul cel bun, deja ai sanse sa devii placut, curtat, barfit, cautat, iubit. Daca nu stii toate astea nu e tragic, grav, problematic, dar TREBUIE SA COMPENSEZI CU alte calitati precum competenta, inteligenta, rigoarea, perseverenta.

       DACA ESTI atractiv, spontan, tupeist, excentric poti obtine mai mult, mai repede, mai bine. Daca nu, roaga-te, munceste mai mult, plangi, frustreaza-te, revolta-te pentru ca VA FI MAI UTIL DECAT SA nu-ti pese, sa nu observi, sa nu-ntelegi, sa te minti.

       NU LASA CA nimic-ul, nimeni-ul, nicaieri-ul, niciunde-ul, nicicandu-l sa-ti afecteze ceva-ul, cineva-ul, oriunde-ul si oricand-ul pentru ca E ATAT DE USOR SA ne depersonalizam, superficializam, generalizam, globalizam, nimicizam, devalorizam.

        NU-I ASA CA STII CA ...inelul de pe deget poate aluneca la o spalare banala pe maini si simbolul lui odata cu el... stii ca intre tine cu Porshe si tine fara Porshe e doar un copac in care intri... ca intre tine cu vila si tine fara vila doar un incendiu...intre tine-prostul si tine-desteptul se poate afla doar o carte, intre tine-saracul si tine-bogatul doar un loz, intre iubitul si ne-iubitul de tine doar o persoana. Marjele sunt mici, schimbatoare, variabile. Cum ai avut doar intrebari, te poti trezi intre raspunsuri, cum ai baut succesul prin paiul cu cel mai mare diametru poti sorbi esecul cu lingurita de cele mai mici dimensiuni.

       FII BUN la o felie de paine, nu la toata painea...CERNE lucrurile, dar nu prin sita cea mai deasa si nu uita ca o solutie poate fi doar un pahar de whisky, nu toata sticla, o tigara, nu tot pachetul, un barbat, nu toti...o ora de pocker, nu o noapte...

Si cand ai obosit sau esti prea odihnit, nu uita sa te culci. Somn usor!

Magia sarbatorilor de iarna

       Fumul de tigara cu iz de magie a sarbatorilor de iarna ma face fumatoare pasiva de vreo luna incoace, de cand totul se masoara in miros de brad, in luminite si cadouri.

      Bucuria artificiala pluteste pe chipurile adultilor ca si cum este obligatoriu sa-ti contracti muschii buzelor intru sfortarea unui zambet si sa-ti inunzi ochii de emotii calde simulate. Bucuriile autentice sunt la copii, care doar ei inghesuie dorinte care mai de care mai indranete catre Mosul.

      Pentru toti cei pe care sarbatorile ii prind singuri, bolnavi, saraci, indispusi sau dezamagiti nu exista decat consolarea mancarurilor grase, multe si diversificate. Carne de porc pentru singuratate, salata de boeuf pentru dezamagire, sarmale pentru saracie si de toate pentru cei cu simptome multiple, caci masa de Craciun este sinonima cu intoxicatia de Craciun.

      Pentru cei care nu au cumparat macar un breloc pentru cei dragi, rusinica!!!...ati ratat inghesuiala targurilor de Craciun cu rame de fotografii in forma de Mos Craciun la doar 150 lei sau

ceaiurile cu aroma de Craciun la 40 lei, pe care nu le veti mai gasi tot anul decat in Carrefour, Cora si Real la 5 ron. E unic sa te calci pe picioare cu semeni de-ai tai, framantati asijderea de disperarea de a gasi cadouri kinky, trendy, cool si de efect...pentru cei dragi, pentru cei care vor fi atat de incantati de pixul personalizat sau de fulgul cu caciulita de Mos Craciun achizitionat de tine cu atata caldura sufleteasca. Cadourile simbolice sunt minunate, ne fac sa constientizam cu zambetul pe buze ca nu avem bani pentru cadouri adevarate.

     Peronul de la metrou este si el acompaniat de cantece de jale, zis colinde...care ne fac sa folosim mai mult Ratb-ul sau masinile personale...O, ce veste minunata...ca nu mai intalnim, deci atata aglomeratie in metrou. O, brad frumos...si la Universitate....imbibat de fumul de gratar si de mirosul de tuica fiarta...ca vorba aia, suntem o societate traditionala, predominant rurala. De ce n-ar simti si frantuzul cazat la Intercontinental cum se obtine satisfactia (stomacala) si bunadispozitia noastra, desi n-ar parea ca avem motive.

    Beculetele capitalei...nota 10...jocul de culori atat de inspirat. Plictisit fiind de statul acasa sau de statul la birou poti iesi cu incredere seara, pe strazile Bucurestiului convins ca vei vedea totul in culori sau cel putin in roz.

    Fara dar si poate...exista totusi un spirit al sarbatorilor care imbratiseaza pe fiecare dintre noi cu mai multa caldura sau cu mai putina, exista o bucurie a lucrurilor marunte care se trezeste in fiecare dintre noi mai mult sau mai putin, exista o sincera placere, eliberata de ipocrizie ori obligatie de a darui, exista un entuziasm nedisimulat, fie el si de scurta durata si exista dorinta de a fi mai buni, mai fericiti si de-ai face si pe altii.

O mie de ganduri, o suta de intrebari, zeci de curiozitati si nicio solutie...

        Ma pricep la oameni asa cum urechile se pricep sa miroasa si nasul sa auda. Folosesc, asadar simturi nepotrivite pentru a percepe simplitatea umana vizibila cu ochii inchisi. E drept ca Dumnezeu nu ingramadeste decat rar asupra cuiva mai multe aspecte pozitive asupra carora sa zabovesti, dar ma incapatanez sa le imaginez totusi.

       Prietenii sunt iluzii de care ne agatam cand ne-am pierdut pe noi insine, principiile sunt ziduri mentale in spatele carora ne e mai usor sa ne ascundem, iar demnitatea e perna moale pe care ne asezam cu venele clocotind a frustrare. Sa mai fim atunci oare prietenosi, principiali sau demni? Inutil, da!

       Ar avea sens sa cautam vreun sens acolo unde nu exista??.. sa punem o intrebare acolo unde nu este un raspuns???.. sa respiram in locuri fara oxigen, si sa primim fara a da ceva in schimb??? Inutil, da! Pentru ca asa suntem noi...nearticulati, incoerenti, contradictorii, fara culoare, fara luciu, adesea fara bun simt...si asta pentru ca traim dimpreuna, ne molipsim intre noi, iar defectele mele, devin ale tale... si apoi ale noastre. Puterea exemplului pozitiv este spitalizata, aproape a murit.

     "Punct si de la capat" e motoul zilelor noastre si in acelasi timp reconstituirea mitului cu Pasarea Phoenix. Ne punem ramasitele pline de vina, nepricepere si ignoranta intr-un invelis de smirna si tamaie, le ardem si din cenusa...renastem...si devenim noi, oamenii aceia plini de experienta si intelepciune, trecuti prin viata...Ha, ha...ce glumita buna!!!

       Colectionam dezgust cand exista lucruri mai putin toxice de pus la colectie. Ne acomodam degradant la realitatea second-hand, la oamenii gaunosi serviti de chelner pe farfurie, nefiind comandati din meniu.

        Privesc chioras la abordarea mea...Carevasazica, chestiunea e complicata!! Mi-am castigat...yeeey...dreptul la suficienta si nu mai am ce risca si nici ce pierde.

Cine sunt eu?

Cine sunt eu in jungla de oameni ce nu au un drum,

Si-si canta povestea, in soapta, aici si acum?

Cine sunt eu in oastea de sclavi pusi la zid,

Ce vor cu ardoare o viata lipsita de vid?

Cine sunt eu cand negrul negreste mai tare,

Iar rana fiintei umane se umple cu sare?

Cine sunt eu in lumea de caini ce asteapta sa muste?

Si in razboiul crunt in care toti vor sa-mpuste?

Cine sunt eu cand oamenii se tem sa existe,

Beau apa, n-au somn, si de-abia mai pot sa reziste…

Nimicul si nimeni au grija de noi,

Odata am fost plini, acum suntem goi.

Cine sunt eu in turma de oi ratacita pe munte,

Ce merge atent, dar  nu are punte…

Sa treaca…de la urat la mai frumos

Si sa invinga lumea care e pe dos?

Cine sunt eu fara un dram de iubire?

O flacara-n vant fara strop de traire.

Cine sunt eu cu inima calcata-n picioare?

Doar o carte frumoasa…pierduta-n uitare.

Cine sunt eu fara scut cu sabia scoasa?

Sunt doar un navod bun, ce nu are plasa.

Cine sunt eu, cand toti vin dar pleaca?

Un fluviu fara nume ce curge lin, dar seaca.

Cine sunt eu, daca nu am semeni ca mine?

Un simplu roi de muste si nu de albine.

Cine sunt eu cand inima mea abia mai respira?

Pe jos e intinsa si pe spini ea se-nsira.

Suflet incomplet…

De rupi o raza dintr-un soare,

De scurgi apa dintr-o mare,

Smulgi dintr-un suflet plin magie

Si-l impiedici sa mai fie!

Nu-I dai voie sa traiasca,

Il opresti sa mai iubeasca,

Va muri treptat in chin…

Se va umple de venin.

De rupi o foaie dintr-o carte,

De lasi intregul fara parte,

Impusti un suflet ce-ar fi devenit candva

Esenta lumii si a ta.

De scrii o fraza fara punct,

De nu dai forma unui gand,

Pierzi fericirea, ce c-un scurt oftat…

Intr-o clipita’ ai alungat.

O viata avem

O viata avem

O viata-avem si e prea scurta sa o irosim

Si chiar de-i grea, din plin sa vrem sa o traim

Niciun efort in plus n-ar fi-n zadar

De n-am face nimic ar fi bizar.

Caci fericirea noastra-ntreaga, merita un dram de pasiune

Si nu e greu, dar nici gresit sa renuntam la ratiune.

Dar nu mereu, ci doar atunci cand totul e banal si monoton

Cand golul vine brusc si vrem s-alunecam in abandon.

O viata-avem si e pacat sa o lasam sa piara

S-o umplem cu senzatii inainte sa dispara

Sa radem, sa muncim, sa ne distram

Si tot ce-i bun din viata sa luam.

S-avem puterea de-a zambi in clipe grele

Sa trecem peste toate cele rele

Sa fim cu totii impacati cu sine

In goana noastra dupa bine.

O viata aveam si trebuie sa-i dam un sens

Doar sa gustam din toate si sa traim intens

Caci ce e rau ne face mai puternici

Ne da o-nvatatura, sa devenim statornici.