Ma pricep la oameni asa cum urechile se
pricep sa miroasa si nasul sa auda. Folosesc, asadar simturi
nepotrivite pentru a percepe simplitatea umana vizibila cu ochii
inchisi. E drept ca Dumnezeu nu ingramadeste decat rar asupra cuiva
mai multe aspecte pozitive asupra carora sa zabovesti, dar ma
incapatanez sa le imaginez totusi.
Prietenii sunt iluzii de care ne
agatam cand ne-am pierdut pe noi insine, principiile sunt ziduri
mentale in spatele carora ne e mai usor sa ne ascundem, iar
demnitatea e perna moale pe care ne asezam cu venele clocotind a
frustrare. Sa mai fim atunci oare prietenosi, principiali sau demni?
Inutil, da!
Ar avea sens sa cautam vreun sens
acolo unde nu exista??.. sa punem o intrebare acolo unde nu este un
raspuns???.. sa respiram in locuri fara oxigen, si sa primim fara a
da ceva in schimb??? Inutil, da! Pentru ca asa suntem
noi...nearticulati, incoerenti, contradictorii, fara culoare, fara
luciu, adesea fara bun simt...si asta pentru ca traim dimpreuna, ne
molipsim intre noi, iar defectele mele, devin ale tale... si apoi ale
noastre. Puterea exemplului pozitiv este spitalizata, aproape a
murit.
"Punct si de la capat" e
motoul zilelor noastre si in acelasi timp reconstituirea mitului cu
Pasarea Phoenix. Ne punem ramasitele pline de vina, nepricepere si
ignoranta intr-un invelis de smirna si tamaie, le ardem si din
cenusa...renastem...si devenim noi, oamenii aceia plini de experienta
si intelepciune, trecuti prin viata...Ha, ha...ce glumita buna!!!
Colectionam dezgust cand exista
lucruri mai putin toxice de pus la colectie. Ne acomodam degradant la
realitatea second-hand, la oamenii gaunosi serviti de chelner pe
farfurie, nefiind comandati din meniu.
Privesc chioras la abordarea
mea...Carevasazica, chestiunea e complicata!! Mi-am
castigat...yeeey...dreptul la suficienta si nu mai am ce risca si
nici ce pierde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu