Metaforele organizării offline!

 Mă ! Prostovane ! tu ăla ghe colo...Spune-ne tu doară: ce iaște un mouse, ființă sau lucru? http://www.dpap.ro/mouse-optic-albastru-verbatim-desktop.html

 Elevul: Ființă dom'le pentru că mișcă !

Profesorul: No ! dar un Pelikan (pix)...prostule ! ființă-i ori lucru ?
Elevul: E lucru, dom'le ! 

http://www.dpap.ro/pix-cu-mecanism-si-radiera-albastru-pelikan-erase.html

Profesorul: Bravo ! (către domnul inspector:) Ș-apoi doară ăsta-i ghintre cei meghiocri...Bine ! 

Lăsând gluma la o parte...
 Câți dintre noi  (în afară de Ponta) transcriem pe coli albe http://www.dpap.ro/hartie-alba-a4-80-g-mp-500-coli-top-xerox-business.html fragmente din lucrări care ne plac?... sau gândurile noastre, sau o emoție, o lene, o zacuscă? 

Câți dintre noi, în afară de mine, avem un scoci acolo pe birou...plin de praf... să-l tragem pe gurile dezlipite ale colegilor cotcodăcei?http://www.dpap.ro/banda-adeziva-48mm-x-66m-maro-syrom-sylene-224-s.html

Câți dintre noi au o ștampilă-a lor, a nimeni alcuiva?..pe care-o pune neîncetat pe orice foaie cu curaj?

 
 Câți dintre noi mai punem pioneze-n scaun sau post-it-uri pe frigider?
http://www.dpap.ro/pioneze-colorate-50-buc-cutie-memoris-precious.html 
http://www.dpap.ro/notes-autoadeziv-76-x-76mm-450-file-set-galben-si-roz-neon-post-it-lollipop.html 

 Câți dintre noi ne punem frustrările în plicuri http://www.dpap.ro/plic-c4-229-x-324mm-siliconic-alb-100-g-mp-cu-fereastra-stanga-250-buc-cutie-gpv.html, le lipim cu scuipat și le trimitem pe adresa " Strada Idiot, nr 1, Comuna Căpățâna Porcului, Brașov"?

 Câți dintre noi organizăm amintirile frumoase în bibliorafturi (http://www.dpap.ro/biblioraft-7-5-albastru-esselte-standard-vivida.html), ordonând alfabetic momentele care au reprezentat în același timp și lecții de viață din care am învățat?

Pentru câți dintre noi frigiderul este parc de magneți (www.dpap.ro/magnet-jardin-francais.html)... din sejururi turistice: Căcăcioasa 2012 ( județul Vâlcea), Spermezeu 2013 (Bistrița Năsăud) , Mierleștii de Sus 2014 (Olt), etc?

Organizarea offline înseamnă mai mult decât un pix și o hârtie aliniate frumos, înseamnă un stil de viață, iar produsele enumerate mai sus, înseamnă mai mult decât produse, înseamnă metafore, înseamnă www.depozituldepapetarie.ro!

Invazia tehnologică

...de-ar fi fost un Mihai Viteazu Secund... s-nfrângă la Călugăreni  invazia tehnologică , nu ne-am fi mai bulbucat ochii din 1595 în dispozitivele cool ale "noii degenerații". Retras în munți cu oastea sa...Mihai Viteazu ar fi dat un ultim beep soldaților săi...urmând ca toată lumea să-și arunce în pustiu tot ce ținea de tehnologie. Cred că asemenea victorie ar fi primit ceva like-uri...chiar și de la Sinan Pașa.

    Primul computer electromecanic programabil a fost creat în 1936 de Konrad Zuse în camera de zi a părinților...în acest spațiu mai încăpeau o muscă-nghesuită și utilizatorul său, dacă era mai slăbănog...

...astazi, cel mai mic laptop din lume, Vaio Q este cu 0,3 pixeli mai mare decât o monedă de 50 de bani.

     

 ...tehnologia nu are limite... nici măcar limita de sus a nerușinării cu care ne va sfida inteligența până va crea dispozitive invizibile în Rai, care se văd în Iad...pentru perverșii care-și înșeală nevestele ca și cum ar mânca fursecuri.

    Să facem un pronostic....cât mai durează până la wc-urile cu touch, scobitorile cu cip...geluri de duș cu memorie RAM, tuse cu placă video HD sau sărățele cu tastatură?? Good news...există ceva din toate astea, dar vă las pe voi să faceți un research!

    Tehnologia mi-a invadat viața odată cu primul meu telefon Nokia...obținut de la părinți după 3 note consecutive de 10 la Literatură și ore de miorlăială intensă, dar și imensă. L-am "pierdut" (aruncat în fântână) după 2 ani, când voiam un Motorola cu care să nu pot sparge capul oamenilor și de la care să nu se vadă antena până aproape de axilă când îl țin în buzunarul de la pantaloni.

Tehnologia a continuat să mă "violeze", iar mie să-mi placă... A fost primul PC pe care l-am luat și pe care încă îl mai am...pe post de "banc bun"...pun o melodie pe Youtube...si se întrerupe cu fiecare click pe care-l dau, căci nu e multitasking. A fost primul aparat foto...cu film...pe care îl developam, iar pozele din albume nu se pierdeau cu fiecare "reinstalare de windows". A fost apoi perioada cruntă de 2 ani în care i-am "persu-asudat" pe părinți de utilitatea și necesitatea unui telefon mobil, de așa manieră încât astăzi mama face ciorbă vorbind la hands-free, iar tata își pune memento să nu uite să ascută cuțitele. Febra a continuat...cu primul LED imens pe care n-am avut bani să-l cumpăr, cu prima tabletă la care visez, cu primul Ipod pe care n-am știut să-l folosesc și cu toate revelațiile tehnologice la care nu mă pricep, dar pe care, bineînțeles, mi le doresc.

"- Ce prețuri aveți la S4 mini și la S3?
 - Prețuri care le-aveți și dvs pe listă, decât că pe listă ele nu e trecute la abonamentul clasic Free L, e trecute la cel promoțional"

             Unde era gramatica acelui consultant de vânzări? Stătea pe Twitter când se preda acordul predicatului cu subiectul? Adevărul trist e că tehnologia își asumă funcții, pe care ulterior nu le îndeplinește. Ne dă bomboane să le spargem virtual (Candy Crush), putem avea ferma noastră (Farmville) fără frustrarea că n-am reușit acest lucru în realitate, ne scutește de mersul la magazin prin comerțul online și ne oferă mai multă socializare decât am fi reușit singuri vreodată...și ne gratifică zilnic cu iluzii bune de împăturit bule de aer. La un bilanț mai dur, suntem sărăciți de ingredientele de bază care ne fac "oameni" și nu mutanți...și n-o spun numai eu: "Omul universului informatic nu e deloc un om regenerat și eliberat: este genetic vorbind, un mutant"( Umberto Eco)

 

       Tehnologia cu toate ramurile sale, cu mama, tata și surorile ei....mă bucură ori de câte ori constat că printr-o ștergere de deget.....pot vedea din pat cum schiază iubitul meu la munte, pot găsi cu ușurință o adresă ascultând vocea caldă a tipei GPS, pot băga rufe murdare să scot rufe curate sau chiar uscate și pot accesa situri precum www.digipedia.ro. Însă nu acesta este marele merit al tehnologiei ...și voi da un exemplu care pentru mine reprezintă rațiunea supremă pentru care nu fac vrăji pentru eradicarea completă a "microbului viral". Ablatia cancerului de prostata este posibilă cu ajutorul ultrasunetelor focusate, prin metoda Ablatherm (HIFU Robotic) si vaporizarea prostatică cu ajutorul unui echipament cu Green Light Laser XPS. Este doar un exemplu minuscul din  suita de boli/afecțiuni de care n-am putea să scăpăm  cu simple comprese de brusture, deși nu e exclus!

Mică povestioară
    Termenii "interconnected" și "network" se jucau frecvent împreună prin parc... și de plictiseală au decis să se contopească...în Internet...
     Gurițele noastre suave suferă la o pronunțare integrală a termenului, astfel că s-a ajuns la "Net". Anticipez că-n 10 ani  se va ajunge la denumirea "N", sau chiar la o lipsă de denumire, căci toată lumea va ști oricum care este esența Universului. 
      Agenția pentru Proiecte de Cercetare - a Ministerului Apărării din SUA merită felicitările sau flegmele noastre. Aceasta a creat în 1965 prima rețea de computere interconectate sub numele de Arpanet.

 1983-2014 este intervalul monarhiei constituționale a dictatorului Internet...deci cu 5 ani înainte ca "Ceaușescul" nostru sa fie "amortizat", nu de alta, dar în România a mai durat o decadă până la primele mirosuri ale ajunului tehnologic.

     Visez deseori la un accident fatal al erei tehnologice sau măcar la o perioadă de post de la digitalizare...pentru binele copiilor mei, pe care nu-i vreau intoxicați de Apple, ci de mere, vreau să se joace cu mingea în țărână, să-și cumpere cărți REALE pe care să le citească stând pe iarbă la umbră de copac...să nu navigheze pe "N" la ora de matematică...așa încât să știe că 1000 de euro consumați pe Iphone 73 adunați cu 435 de euro dați pe aparatul de ras cu masaj nasal nu însumează 1435 de unități pentru bunul simț, înțelepciune sau onestitate.
Însingurați de-atâta socializare virtuală, cu spiritul paralizat, lipsiți de culorile vii ale vieții reale, fără credință în Divinitate, iluminați și conduși de idei informatice ...comunicând în limbaje de genul <form action="http://www.t9space.com/g2" method="get"><input type="hidden" name="browser" value="T9browse" /><b>benni.mw.lt</b><br /><input type="text" name="URL" value="http://" size="17" /><input type="submit" value="DUTE!" /></form>....   vom inventa singuri un dispozitiv prin care să punem capăt  deteriorării umane.

Luceafărul reloaded

A fost o dată-n Bucureşti,           

A fost ca niciodată

Prin cartierele groteşti

O prea naivă fată.

Şi era prima la părinţi,

Şi mândră ca zăvorul

Cum e măseaua printre dinţi

Sau surdul şi cu chiorul.

Din umbra falnicelor doruri

Ea lacrimile-şi şterge

Lângă fereastră unde-n colţ

Un gândăcel tot merge.

Privea în zare pe ferestre

Viitorul roz din mintea ei

Şi se gândea la a sa zestre

Ce valorează cam 2 lei.

Îl vede luni, îl vede joi

Şi-atunci îi pare mohorât

Şi nu-şi doreşte ca ei doi

Să mai ajungă la sărut.

Cum el pe pat se aşeza,

Visând la sânul ei prea gol

De dorul lui şi inima

I se strivi pe jos de sol.

Şi cât de viu se-aprinde el

Din an în Paște şi Crăciun,

Şi cum se-arată fără ţel

Sau un viitor mai bun.

Şi pas cu pas pe urma ei,

În pauza de masă,

Ţesând cu recile-i scântei

O ţeapă mult mai grasă.

Şi când în pat se-ntinde drept

Cu cealaltă iubită,

I-atinge mâinile pe piept

De EA îndată uită.

Ea îl privea cu râs amar

El tremura-n oglindă

Căci îl urma adânc în vis

De suflet să se prindă

Iar ea vorbind cu el în van

Oftând din greu şi in zadar

Spera să-l facă al ei fan

Dar el era ca un gheţar.

Părea un chin neintrerupt
Cu reci sclipiri amare,
Era momentul de-a fi rupt
Cu vorbe mai sumare.

Căci nu se vede un folos
Sa-ntinzi de dor, să tragi de nor
Sa fie un final frumos
Pe cât posibil de ușor.

2013- un an "paltipant"

          

           Știți omul ăla de zăpadă, care de fapt nu-i din zăpadă, ci mai mult pământ?... cu nasul din morcov, care de fapt nu-i morcov, ci mai mult un băț?...cu nasturi din cărbuni adică niște pietre?...așa a fost 2013.
            Un an ca un cotor de varză...adică bun în felul său, ca un nod la un elastic de chilot, adica inestetic, dar util!
            A fost momentul ăla în care te dai jos din puf și vezi pe nimeni și pe nimic lângă tine. Anul 2013 a fost nu doar un timp, ci și un spațiu la început plin și-apoi din ce în ce mai gol. Colecționasem ghivece fără flori, persoane fără rol și ambalaje de ceai. Și dacă ele-mi umpleau viața cu sens...atunci noroc...și La Multi ani! 
         Nu uit un doctor, un spital, un bisturiu, un diagnostic...în fața lor îmi așterneam speranța, îmi educam emoția, îmi exersam optimismul...și toate cu folos!        
         Nu uit dară și sâmburii de zâmbet, râs, clipe frumoase, nebune, amuzante ale mele sau ale persoanelor dragi.
         Nu uit tâmpeniile de le-am făcut, văzut sau povestit... fără de care n-aș fi eu.
         Un an plin de  !!!!!!!!! și de ??????....

Jurnalul lui Nică cel tehnologic

             Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la zilele fără facebook, la casa părintească fără Internet, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară să prindem semnal radio de să crape mâţele de ciudă, la prichiciul vetrei cel humuit pe care aș fi stat cu laptopul Apple în brațe să văd ce mai e nou pe http://www.digipedia.ro/ , emag și pe fashiondays, la cuptiorul cel afumat pe care-mi doream să-l substitui cu un aragaz Bosch și la alte jocuri şi jucării lipsite de hazul tehnologiei, parcă-mi saltă şi acum inima de dezgust.

            Dragi mi-erau tata şi mama, dar mai dragi mi-ar fi fost daca-mi luau Iphone 5 să moară de ciudă fraţii şi surorile şi băieţii satului, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam la săniuş. Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, black friday-urile şi toate zilele porților deschise, la care aș fi luat parte cu cea mai mare însufleţire pentru a prinde reduceri și vouchere cadou.

          Când mama nu mai putea de obosită şi se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieţii ne strângeam la un Fifa clasic de ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la pădure, îngheţat de frig şi plin de promoroacă, noi îl spăriam cu sunetele infernale ale PlayStation-ului. Şi el, cât era de ostenit, ni-l stingea și ne trimitea la culcare. Iar după ce se aprindea opaiţul, noi scoteam tabletele de prin ocniţe şi cotruţă şi le flocăiam şi le şmotream dinaintea lui până pierdeam conexiunea.

          Mama... în vremea copilăriei mele era plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte: şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când visam să ajung web developer la Adobe și sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Steve Jobs și Mark Zuckerberg am deprins-o, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău.

       Iaca...așa eram eu ...un boţ cu ochi, o bucată de humă însufleţită din Humuleşti...un copil ce visa neprihănit la urba bucureșteană, la malluri, la gadget-uri, la mașini și cai putere, la târgul de carte Gaudeamus...aa, ba nu...la asta nu.

Vizită la O(ri)ficiul Penal Român!

"-Buna ziua, aș vrea să ridic un colet!
-Poftim??!!!"

...de parcă ceream antigel la carmangerie, atât de stupefiată părea ghișeista!
 ...după 20 de minute de așteptare la o coadă interminabilă la care mă înșiram doar eu și nervii mei căzuți pe linoleum-ul găurit, grăiește:
- aveți aviz?
- nu
- o clipă!
...o clipă înseamnă 15 minute în care "doamna" tasta, tasta, tasta...ca și cum și-ar fi scris memoriile de față cu mine "Memoriile unei ghișe-iste".

        Tastele "magnetofonului" antichizat cu rol de PC îmi asurzeau urechile. Nu mai intrasem într-un oficiu poștal din copilărie și nimic nu pare schimbat! Timbrele încă se lipesc cu scuipat, manșetele sacoului încă se mânjesc cu indigo din vremea lui Constantin Brâncoveanu, iar dinții funcționarei nu par să-i mai mobileze gura.

       A frământat minute bune chitanțe, avize, bordero-uri, facturi, a iscălit tacticos pe fiecare hârtie de culoare verde...și erau vreo 4 și în sfârșit: "2 secunde și primiți și coletul" ( 2 sec= 7 min), căci nenea care aducea coletele, coleg de generație cu Moș Crăciun trebuia să respecte și el procedurile birocratice care se impuneau ( semnături, ștampilări, etc).

       Am fost surprinsă că la doar o oră de stat singură cu agilii funcționari ai Poștei Române puteam să plec fericită cu coletul la purtător, dar ce să vezi...nu era al meu!...am revenit, însă își încheiau programul, să revin mâine!! Serios?!!!
...și cât am apreciat efortul de a sta peste program pentru a-mi "localiza" coletul. Bărbia i se cuibărise confortabil în gușă și "haideți să vedem unde s-a strecurat greșeala". Greșeala nu se strecurase, ci mintea ei se strecurase pe ușă afară în momentul când citea numele de pe buletinul meu.

 Dar totul e bine când se termină cu bine...

Concluzii despre femei!

Ce este femeia?

"un zâmbet între dantele și fard"?...

un abțibild ce se lipește de...bărbat(i)?

o zi din calendarul chinezesc?

o măsea dureroasă de minte stralucită?

un sfârc dezgolit...carnea din buze...sau mama?

 Să privim în istorie...

• Napoleon Bonaparte s-a căsătorit la 26 de ani cu o văduvă cu 6 ani mai mare ca el, după o logodnă de 2 săptămâni. La 2 zile după nuntă, a cucerit cu succes Italia.
  

Concluzie: femeile = succesul din spatele bărbatilor.

• Constantin Brâncuși a găzduit în patul primitiv din locuința sa precară nume precum: Margit Pogany, Léonie Ricou, Baronesa Renée Irana Frachon, Agnes Ernst Meyer, pictorita Sonia Terk-Delaunay, Eileen Lane, Irina Codreanu, Miliţa Petraşcu, Sanda Kessel, Margareta Cosăceanu. Atrase ca fluturii de lampă, le-a fost amant și doar atât.
  

Concluzie: femeile = cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai muze.

• Albert Einstein, celebru pentru spiritul său aventurier neobosit. Cele 2 căsnicii ale sale au reprezentat fundalul perfect pentru zecile de aventuri extra-conjugale practicate până după pragul bătrâneții. Căsătorit cu o verișoară de-a sa Elsa, Einstein s-a indragostit de fiica acesteia. În același timp marele geniu nu s-a putut priva de plăcerile oferite de secretara sa Helen Dukas sau de ale bibliotecarei de la Universitatea Princeton, Johanna Fantova.

Concluzie: cu cât femeile sunt înșelate mai des, cu atât teoria relativității se aprofundează mai mult!

•   Mahatma Gandhi  îşi batea soţia în mod obişnuit, de asemenea i-a refuzat acesteia viața sexuală timp de zeci de ani, iar în timp ce tatal său își dădea duhul la etaj, acesta făcea sex la parter. Atitudinea moderată a lui Mahatma Gandhi în problema scindării subcontinentului indian în două state,India și Pakistan a provocat ura unui fanatic hindus, care-l asasinează.

Concluzie: pe cât sunt de chinuite femeile în timpul vieții, pe atât e mai fatal pentru bărbați la timpul morții. 

• Pele, marele fotbalist brazilian, supranumit Diamantul Negru a divortat de 2 ori, o dată de cântăreața de gospel Assiria Lemos,  și apoi de cântăreața Rosimeri Cholbi. Cariera tumultoasă și roditoare a acestei legende le-au determinat pe soțiile lui să pună punct căsniciei.
  Concluzie: cu cât femeile pleacă, cu atât "golurile" sunt mai profunde !