faptul de a...fi unic!

"Nimeni altul nu mai e ca mine"
"Fiecare dintre noi este unic"
...3, 2, 1....:-))))))).....
Am început să râd pentru că despre asta este vorba....despre...
1) Râs

dar si despre....
2) Căscat

3) Alăptare

 4) Sărut

5) Sex

6) Sex în grup

7) Fumat

8) Băutură

9) Rugăciune

și nu în ultimul rând despre
10).....faptul că nu trebuia să râd la început...e adevărat că suntem unici, dar nu prin ceea ce facem...ci prin CUM facem!

Emotie de toamna

      

             Stropii de pesimism cu care adorm seara îmbrățișată se preschimbă în optimismul naiv de dimineață.

            Mă arunc zglobie în mijloacele de transport, observ chipurile oamenilor încă proaspete la prima oră... și fixez de departe o siluetă feminină care-mi place. Mă întreb cu cât este ea mai fericită ca mine și ce face în plus pentru asta? Are mai mult noroc? Muncește mai mult? Merge ea către oportunități sau oportunitățile merg către ea? Sunt întrebări la care nu aflu un răspuns…Rămân cu grame de curiozități nesatisfăcute de la prima ora. Ajung la muncă…și traversez invariabil un ciclu de 9 ore mai dificil sau mai puțin dificil, mai frumos sau mai anost…apoi mă contopesc iarași cu transportul în comun și-ncerc inebunita s-ajung acasă. Gândul că nu m-așteaptă nimeni mă poartă  pe la vreo terasă, pe la vreo vitrină, pe la vreun spectacol…si fremătând impresii ajung acasă mai veselă sau mai tristă, după caz…Așa se scurge algoritmic timpul…fără nimic major, atipic sau interesant.

Sunt...

Sunt zile in care mai bine plangi, sunt nopti in care lasa tavanul sa-ti fie carte de rasfoit cu privirea. Sunt ani pe care sa-I arunci, nu-I da cuiva sa-i umple cu non-sens. Sunt oameni pe care sa-i iubesti, tu insuti esti un om: iubeste-te! Sunt inimi care curg, aduna-le-ntr-o sticla si bea incet din ele. Sunt lucruri noi pe care sa le-ncerci, dar nu-ncerca prea mult ca obosesti, mai ia un loc… priveste-n zare, mai vezi o pasare cum sare sau poate zboara…ca gandul tau neobosit, adoarme-l si pe el…din cand in cand!

Sunt locuri in care ai fost si locuri in care nu vei fi niciodata…alege-ti unul din ele si mergi acolo. Si ai facut imposibilul sa devina posibil. Sunt scopuri pe care le-ai indeplinit si scopuri de care nu vei fi in stare vreodata, vise…multumeste-le ca te tin in priza, iti ofera energie, motivatie sa alergi spre ele si sa le ratezi. Sunt esecuri care-ti rad in fata si ratari care-ti danseaza pe la spate…iar tu nu vei rade si vei dansa alaturi de ele, dar incearca! Succesul nu-ti va bate la usa ca vecinul de bloc, nici tu la usa lui ca nu stii unde sta…dar va veti intalni uneori…intamplator, va veti strange mana si va veti saluta, nu fi umil si nu-cerca sa-I faci pe plac, sunteti egali, il meriti!

Sunt momente… ar fi bine sa fie momente in care sa-ti citesti  carticica de fapte bune si dictionarul stufos cu lucruri mai putin bune, ca…poate conteaza!! Numara minciunile pe care le-ai spus, banii pe care i-ai cheltuit pe droguri, persoanele pe care le-ai inselat, inimile pe care le-ai frant si fa o suma! Apreciaza-te pentru devotament, fasiile de ambitie, de generozitate, bunavointa si fa o suma. Pune < sau > intre cele doua rezultate!...si bea putina apa dupa atata calcul!

Sunt dorinte pentru care faci prea putin…sunt temeri intru care faci prea mult….sunt sentimente pentru care nu faci deloc…ajusteaza masurile si pune-ti dorintele pe podium. Un bob de grau de ti-l doresti fa in asa fel si mergi in lan, culege-l!!! Vorbeste cu temerile tale, nu esti nebun…tipa, fii agresiv si ai o sansa!! Arunca foc peste un sentiment si apoi toarna apa, vezi daca se stinge…si fa ceva de nu!

Sunt spatii in care nu mai e loc si pentru tine…nu te-imbranci acolo! Sunt doruri ce te-apasa, regrete ce te misca, pretentii multe, frustrari in asteptare…call 911, e grav!!

O zi minunata...

       

          Să mă trezescă-o floare gâdilându-mi nasul...să mă salute raza galbenă de soare, să mi se calce rochia, dar nu-n picioare și nu încet...că nu am timp s-aștept! Să beau cafea în companie bună, să-ascult un cântec pe fundal.

         S-aștepte limizina-n față, dar nu la bloc...la vila mea...sa claxoneze-ncet să nu mă panichez. Să plouă lin, să n-am umbrelă când cobor.. să ajung acolo...într-un loc cu armonii depline. Să fac ce-mi place toată ziua, să plec când vreau cu ce mașină îmi aleg. Să fiu surprinsă când a venit seara și să nu adorm. Să-mi spună cineva povești, să cânte pentru mine.

       Să zbor cu parașuta, dar cu picioarele în sus, nu-n jos...să călaresc, dar nu pe cai ci pe cămile prin locuri neștiute mie.

         S-arunc pe panza-n acuarela culori mai calde si mai reci... intr-un tablou pe care să-l numesc...Ceasuri care curg, dar a mai fost pictat..Dali s-ar supăra pe mine!! Voi picta „Altceva”.
          Telefonul sună, răspund și nu aud nimic, iar s-a stricat în timp ce eu visam!!! Aloo...

10 metode sa te faci de ras

1) Mergi cu slițul desfăcut pe stradă, după ce ai îmbrăcat în prealabil chiloți cu Mica Sirenă.

 2) Îti înozi bine șireturile ca în momentul în care mergi în vizită să poți cere foarfeca să le tai direct.

3) Iei flori foarte înflorite ca în momentul în care le oferi iubitei/iubitului să cadă toate petalele.

4) Mergi în vacanță cu un troler securizat cu cifru, iar la destinație nu-ți mai aminteși codul. În cazul ăsta te faci de râs față de tine însuți și față de însoțitori.

5) La mesele festive, mănânci și umbreluțele din prăjituri neștiind că sunt decorative

6) Porți pantaloni cu talie joasă, iar când te apleci lași să se vadă 50% din fund

7) Faci cumpărături în Cora, iar la casă constați că n-ai bani nici pentru jumătate din produse.

8) Mergi la sală deși ești numai piele și os

9) Îți pui o manea ca ton de apel.

10) Organizezi o masă de Paști cu ocazia Nașterii Domnului.

Despre un om pe dos

          Triciclidiu Burniță era un familist convins…avea 2 soții de care divorțase cu ani buni în urmă și 3 copii pe care îi dăduse în plasament. Oricât de sacră i s-ar fi părut instituția familiei, adora să facă băi de burlăcie în fiecare zi. Avea principii fixe, multe și înalte...om de mare finețe, fire conservatoare și sobră. Era un împătimit al meciurilor de fotbal…își chema prietenii acasă când se difuzau partide importante și se uitau la filme în timpul meciului.

           Avea darul vorbirii, îl primise de la bunica de ziua lui însă nu era o fire prea comunicativă. Avea o regulă pe care o numea el “regula de aur” aceea de a nu-ntârzia niciodată, însă o încălca tot timpul. Ajungea la serviciu după ora prânzului și fiind ora mesei, mergea direct să mănânce. Colegii îl admirau pentru curajul său de a sfida conducerea, însă a doua zi fu concediat. Avea un mic depozit bancar la BCR cu care-și putea asigura liniștit traiul 2 zile. În a 3-a zi începu disperat să-și caute de lucru.

          Era șofer de meserie. Condusul a fost întotdeauna pasiunea lui chiar dacă nu avea permis de conducere. Merse la câteva interviuri, însă norocul nu-i surâse. Îi veni îndată ideea unei reconversii profesionale și se gândi mai cu seamă să devină chestor. Fusese visul său de când era mic. Aspecte de patrimoniu și control financiar îl preocupau tot timpul, mai ales seara când se-ntorcea turtă de la păcănele. Zis și făcut! Merse la unchiul său care era perfect..hâc..prefect… în județul Argeș și-l făcu chestor la Bistrița Năsaud. Era mai dificil cu naveta, căci Triciclidiu era din București, dar n-a fost o problemă la început, în prima zi. Ulterior a-nceput să resimtă oboseala. Mergea cu mașina sa personală, a unui prieten și reușea să ajungă la Bistrița în timp record, fără vreo pauză sau vreun popas. Se îndopa cu cafea ca să-l țină treaz, cu toate că în loc de cafea punea griș, fiind alergic la cafea.Când ajungea însă la serviciu adormea. Când se trezea trebuia să o ia din nou către București.

Reflectie nocturna

Imi agatam visele-n cui cu prostia naiva a unui curmal. Imi asortam sosetele cu zambetul vecinilor de pe scara. Pretuiam clipele de bucurie ca si cum n-ar fi fost darul meritelor mele si ma credeam o Kir Ianulea, dar in slujba lui Dumnezeu.

Scoteam limba la situatiile pline de-ncercare, scuipam peste niste oameni care scuipau peste mine, dadeam doi bani pe bani, aveam curajul sa fiu lasa, mergeam cu spatele-nainte, luptam capituland.

Vorbesc despre trecut ca sa nu plang despre viitor…o logica sanatoasa a atitudinii mele mi-a lipsit mereu si ma admiram pentru asta. Si acum ma urasc pentru asta. Si putini inteleg.

Taiem cu foarfeca dorinte…sa croim drum catre un nicaieri la care am fi ajuns oricum. E totul o linie dreapta care se stramba…sau o linie stramba care se-ndreapta? Axioma proprie imi spune ca totul este o linie care se termina, deci iata-mi esenta dramei. De ce trebuie sa se termine vieti, relatii, idei, credinte, increderi? Este bine, normal, frumos, corect???