despre EL

     ...ce-i cu acest EL cenușiu, apatic, hilar, cu nasul in pământ, hărțuit de griji, cârpăcit?  

     A ieșit cu bună știință din miezul unor lucruri pe motiv că mâzga realității îi roade zâmbetul, speranța, visul, entuziasmul, iluzia și cheful pentru acele lucruri.

      Același EL ajunge să fie dat cu coatele din fața succesului pentru că este o fire deprimată și deci deprimantă. Și cine-ar vrea să aibă de-a face cu EL, omul acesta incapabil să țină minte că viața e o luptă, e un test și nu o ocazie de a-ți șterge mucii în oamenii-batistă de lângă tine?

      Tânăr doar din punct de vedere aritmetic...și în rest, bătrân...EL a uitat ce-nseamnă să fii copil, ce-nseamnă un soare, o bucurie, un joc...

Poartă o pălărie de sub care nu a învățat încă să privească oamenii și lucrurile...
Nu se imaginează decât mestecând într-o troacă cu bani care acum e goală!
Nu are un vis pe care să-l preschimbe-n plan și niciun aparat de ras...umblă așa neras și palid, buhăit...

Cine-i acest EL pierdut de el însuși și negăsit de nimeni? E omul zilelor noastre, însingurat, rătăcit...

Noul Cod al Bunelor Maniere

1) Nu așezați coatele pe masă! Dacă folosiți doar o mână, așezați-o în poală.  
    Nu vă așezați lăngă un Coate-Goale la masă, dacă folosiți doar o mână, așezați-va în poală.


2) Prețul de pe cadouri va fi înlăturat cu grijă. Excepție fac discurile și cărțile, de pe acestea prețul nu se șterge. Cartea nu se atinge! 
    Prețul de pe cadouri va fi subliniat cu grijă, dacă nu, se vor lua obiecte cu logo-uri cât Casa Poporului. Excepție fac discurile și cărțile, ele nu se vor cumpăra, se vor pirata. Cartea nu se atinge!
 

3) Florile primite trebuie așezate imediat într-un vas cu apă
    Florile primite trebuie așezate imediat într-un coș de gunoi, ulterior se va schimba partenerul pentru a oferi cadouri adevărate.


4) Când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o uşoară înclinare a capului.
    Când distanţa sau zgomotul nu ne permit să salutăm verbal, atunci salutăm printr-o ușoară ridicare a degetului mijlociu.


5) Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea 
    Dacă un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemulțumirea că ne dorim alt partener


6)  La masă, se va aplica "Regula gheișei": Nu suflați în mâncare! Așteptați să se răcească!
    La masă, nu se va aplica "Regula precauției": Nu suflați în iaurt, dacă v-ați fript cu ciorbă, vă faceți de râs!


7) Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu primul.
     Într-un restaurant sau bar, bărbatul va intra mereu cu bani mulți la el.

8) De fiecare dată când o doamnișoară se ridică de la masă sau se așază, toți bărbații trebuie să se ridice odată cu ea. 
   De fiecare dată când o doamnișoară se ridică de la masă sau se așază, toți bărbații trebuie să se dea la ea


9) O convorbire convențională nu trebuie să depășească 5 minute
    O convorbire internațională nu trebuie să depășească 5 euro


10) Bărbatul va merge întotdeauna la marginea dinspre stradă a trotuarului, în momentul în care merge alături de o femeie sau mai multe femei. 
      Bărbatul va merge întotdeauna la marginea invizibilității, în momentul în care merge alături de o femeie care nu este iubita lui.

 

România inegalabilă

         ...o celulă, un gând, niște părinți și-o țară, România! Sunt ale noastre, pe nedrept. Nu le-am ales și nici le-am dobândit cumva.
         Nu am ales-o, România ni s-a dat, dar o putem tranforma, proteja, ameliora. O putem ajuta să devină, învăța să revină... până va deveni spațiul pe care ni-l dorim.

       Pentru mine România înseamnă acasa...înseamnă contrast, înseamnă natură și cultură, înseamnă rural și urban, mare și munte, modern și tradițional. În România, cerul e altul și aerul nu e comun. Mă-ncăpățânez să rămân aici...ca și cum așa vreau să traiesc de-acum încolo, într-o țară co-ruptă în două, în țara aceea cu oameni de pus la rană, calzi, cu o bucurie revelatoare a inimii, semeți ca un fag în ale demnității, "cu opinci şi cuşma trasă pe creştet" de ți-e mai mare dragul și-n țara aceea-n care guvernează regresul, și nesimțirea și egoismul, și sărăcia, și..., și....Și n-ar fi totul pierdut dacă ne-ar păsa și de țară pe cât de pasă de noi, de celulă, de gând și de părinți.

       Și dacă nu putem iniția soluții, atunci zic să le sprijinim pe cele ce există:
         "Inegalabila Romanie” este un proiect menit să atragă atenția asupra frumuseții locurilor și oamenilor din țara noastră și să trezească responsabilitatea socială prin conștientizarea necesității colectării separate a ambalajelor PET și a reciclării.
          Numai prin responsabilitate și grijă față mediu putem păstra nealterată moștenirea strămoșilor și superbele peisaje românești. Proiectul este susținut de Apa Bucovina în colaborare cu Eco-Rom Ambalaje. 

      Așadar, vă invit și pe voi să intrați pe https://www.facebook.com/InegalabilaRomanie/app_1494913710726497 și să încărcați în aplicație  cât mai multe poze cu România cu care ne mândrim.

Și iată de ce iubesc eu România. Pentru că...

1) intrigă comunitatea științifică prin...
  Cerul de la Bozioru, județul Buzău
    (cu sclipiri de 23 000 grade Kelvin)

2)  face haz de necazul morții prin...
     Cimitirul Vesel de la Săpânța

3) se roagă la Dumnezeu în cele mai pitorești lăcașuri

 4) reinvie mitul lui Dracula prin...
 Castelul Bran

5) are multiple resurse neexploatate pe dedesuptul unor peisaje de vis
Roșia Montană

6) inventează legende și mituri și le atașează unor locuri
Râpa Diavolului

7) Se mândrește cu Babele și Moșii....cu Babele și Sfinxul...

 8) ...a convins Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa, să construiască la-ntâlnirea cu Marea Neagră una dintre cele mai frumoase delte din Europa și din lume
Delta Dunării

9) posedă și vulcani, chiar dacă sunt noroioși. Profită de pe urma erupțiilor de gaze din pământ, punând la dispoziția turiștilor nămolul și apa, constituite-n pâcle.
Vulcanii Noroioși

"Adela Rogojinaru"- cu LITERE mari

Bucuresti, ianuarie 2009, amfiteatrul Odobescu, examenul de RP
          Priveam nedumerită cum împarte foile de examen și mă temeam că... dacă lipesc colțul cu numele meu, EA nu va ști niciodată cum mă cheamă pe mine, cea care-o admiră, cea care-o cunoaște dinainte s-o vadă, cea care-a citit despre EA și cea care se află acolo pentru că EA a făcut asta posibil. 
         Eram naivă....pe EA n-o interesa numele meu, cum de altfel, n-o interesa numele nimănui...o interesau cunoștințele mele de RP pentru care era responsabilă de un semestru încoace. 

        Rigoarea-i modela felul, iar pasiunea pentru ceea ce face ne modela pe noi. Studenți-i erau grija, ii erau ocupația, îi erau cariera, și-i erau viața.
       Mii de lucrări i-au cunoscut privirea, i-au displăcut, le-am refăcut...și din nou!...până ieșeau perfect! Rezultatele erau proaste. Bibliografia nu se frunzărește în ziua dinaintea examenului....era metafora EI de a ne arăta că nu cu mijloace mici se ating scopurile mari. 

        Am învățat de la EA că oamenii puternici își păstrează puterea chiar și după ce sufletele lor se sting... și că... determinarea, corectitudinea, rigoarea și exigența te formează pe tine și îi formează și pe ceilalți în felul cel mai prolific cu putință.


Gent,  martie 2012, Artevelede Hogeschool, sala A2
      În timpul prelegerii EI, un coleg bulgar îmi șoptea la ureche "I like Adela! Tell me more about her"...am șovăit preț de câteva secunde...nu-mi dădeam seama la cine se referă! Adela??? Pentru mine fusese tot timpul "doamna profesoara Rogojinaru". Îl impresionase implicarea autentică și pasiunea cu care ne vorbea.

      Era ziua EI în ziua aceea, i-am cumparat flori, i-am urat La mulți ani și i-am cântat. Au încercat-o emoții puternice, ne-a îmbrațișat pe fiecare și a-nțeles că misiunea i-a reușit!!


București, februarie 2014, sala 117, examenul de dizertație
       Aceeași eu...fața-n față cu EA...aveam emoții pe care le strângeam în palmă, sperând să nu se vadă. Am scăpat foile pe jos la picioarele EI, tot eu le-am adunat și mi-am cerut scuze pentru imprudență. M-a încurajat cu blândețe. Avea în privire toleranța omului care a suferit, care a cunoscut extazul, dar și agonia unei boli. Avea și speranță, și mulțumire, și înțelepciune...și satisfacție...


Dumnezeu s-o odihnească!!

Fă asta!

Injectează-mi în vene fiole de determinare și ia-mi resturile de suficiență pe care le găsești în sânge!! Ajută-mă să înțeleg prezentul și scoate-mi din cap fantasmele viitorului! Împușcă-mă în cap dacă mă vezi plângînd...cu gloanțe oarbe... ca să mă sperii doar.

Vino noaptea când mă găsesc dormind și fură-mi visele urâte. Aruncă-mi coșul cu rutină care mi se umple zilnic și dă-mi stropii de inedit pe care mi i-ai promis!!

Vreau să mă-nveți să știu, să mă-nveți să caut!! Vreau să m-ajuți să spun, să m-ajuți să cer!! Vreau să mă faci să vreau, să mă faci să pot!!

Și udă-mă cu apă când vezi că sunt uscată și pune-mi muzică de vezi că nu am ritm!! Vorbește-mi dacă mă vezi că tac, ascultă-mă când spun prea mult ș-adu-mi aminte când mă vezi că uit!!

Nu-mi reproșa nimic, nu mă privi de sus și nu mai râde când e grav!!! Dă-mi din curajul tău și nu-mi cere nimic pe el...și dă-mi și frica ta, dar spune-mi tu când să o manifest!!

Nu aștepta să-ti mulțumesc, să-ți fac statui sau să îngenunchiez...nu pune gard în jurul meu și ia-l pe cel ce l-am pus eu!!!

Fă-mi ceai de dimineață și obligă-mă să mănânc din entuziasmul de care mi-ai vorbit!! Aruncă-mi hainele care nu-ți plac...și dacă rămân dezbrăcată, cumpara-mi altele!!

Calmează-mă când vezi că sunt nervoasă, zâmbește și nu mă lăsa să plec!! Înțelege orgoliul meu rănit, acceptă-mi isteria și vezi dincolo de ele!!

Alungă-mi neîncrederea și fă-mă să încerc...și dă-mi idei...și aripi, dar și pământ pe sub picioare!!! Și ai răbdare, nu încerca să pleci...fă toate astea și va fi bine!!!

E monologul meu... vorbesc eu singură cu mine...c-așa de multe imperații nu și-ar găsi ecou la nimeni!!!

Adună-te tu, fată!...dar repede!

           "Adună-ți cele 7 boarfe și pleacă!"... scurt și sec, fără bomboane, șervețele sau poezie. Lași în urmă doar pete de scuipat din seara când ai adormit beată pe perna lui. Nici pernă nu aveai...pe care să-ți așterni frustrările acum!... now what?! Nu-ți rămâne decât să te-nscrii în "Liga Cozilor Curate La Vaci"...că de-astea vor fi curate, le vei spăla tu!

         Te-a convertit, ți-a ocupat gândurile cele mai intime, te-a remodelat....ca să te-mpuște! De-asta ești acum o persoană extraordinară, fără prieteni, la braț cu amicul șomaj, căci te transformase într-o femeie de casă, cum îi plăcea lui. N-avea intenția de-a te anula cu totul, de a te extirpa din cursul istoriei tale, mai lentă, dar mai sigură! Te-a iubit! Ai un mare viitor în spatele tău! Bravo!

         În timp ce Dumnezeu moțăia, ai devenit o greșeală de tipar...pentru că ți-ai pus ouăle într-un singur coș și i l-ai dat lui!..nici nu te-ai obosit să le fierbi, să nu se facă atât de zob!

        Stai acum și plângi, așteptându-ți glonțul în ceafă! Fiecare om este dator naturii cu o moarte...și l-ai lăsat pe el să te-achite de datoria asta de ordin emoțional. Cine-ți vindecă ulcerele deschise? Cine te primește stricată și cine te repară? Mai ai doar 8 lucruri...pe tine însuți și cele 7 boarfe...ia vezi cum faci și-adună-te tu, fată!...dar repede!  

...cam așa!

          Dacă mă uit în jur... văd că viața mea nu are nimic în comun cu balivernele din mintea mea, dar nici cu idealurile pe care le proclamam sus și tare la 19 ani...

        Existența se constituie, de fapt, din treburi anoste, neutre, banale....din lupta să găsești un loc liber în metrou pentru fundul tău deja plin de celulită, din cârpitul unei bluze care-ți mai place, din milogeala pentru o porție de zâmbet de la o persoană tristă, din păstratul câte unui muc de țigară în colecția nouă din scrumieră, din schimbul de cuvinte zaharisite cu șeful tău ...și-așa mai departe...

        Idealurile însă, puse pe tapet...sunt ceva uriaș, cumplit și sclipitor... create cărămidă cu căramidă din lucruri mărunte aproape de nepus la socoteală ca cele de mai sus. Specializați în lipsa unei specializări cine ne poate împiedica să idealizăm un ideal? Mona Lisa, președintele țării, Dumnezeu?? Nu!!!

     Protestul mut pe care-l simt în oase... îmbină inutilul cu neplăcutul ...nici mâța cu nouă cozi nu l-ar înțelege, așa că...ce folos să-l exprim?!   

      Ce credeam eu că vine de la sine..., se obtine de fapt!
     Ce credeam eu că sunt calitățile altora....nu sunt....sunt iluzii manifestate ca spectacol! Cum se sting luminile rampei, cum se pitulesc în borcanul cu untură pentru cățel.
     Ce credeam eu că e demnitate....e alegerea naivă a mea de lua golul pe post de plin!
     Ce credeam eu că e prostie....e peste tot!
     Ce credeam eu că e bun simț....nu există!
     Ce credeam eu ca sunt bune intenții...nu țin loc de pricepere!