Entuziasmul, câteva vechi convingeri
ale mele, optimismul naiv, fac toate salturi înalte în gol și nu-mi
rămâne decât să arunc trambulina, atât de draga mie, pe care o
depozitasem pe fundul conștiinței și nici fir de praf nu s-ar fi
depus pe ea vreodată. Și trambulina, și aparatul clasic de
fotografiat, niște covoare vechi cu flori multe și prea colorate,
un casetofon old-fashioned, niște dorințe îmbătrânite de timp, niște
mobilă caraghioasă, niște vise, amintiri... nu le mai țin!!!
Le-arunc!! Arunc și inima cea de carton, atât de ușor de îndoit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu